Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
- Călător prin România Mare
- Monden
- Artisti aproape uitati
- Destine de doamne si domniţe
- Portrete uitate
- Umor
Citește și:
-
Claca a fost î ntotdeauna una dintre formele cele mai populare de î ntrajutorare din lumea satului românesc. Î n vremea cositului, a pră...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
Povestea prinţului Chichibu şi a prinţesei Floare de cireş
Irina Burnaia - “Regina văzduhului”
Povestea primei femei primar din România
Luiza Zavloschi s-a născut în 1883 în Osești, județul Vaslui, și a fost aleasă în anul 1930 primar al localității Buda, din același județ (conform distribuirii teritoriale din perioada interbelică), la vârsta de 47 de ani. A fost una dintre primele trei femei primar alese vreodată în România (la același scrutin au fost alese și d-le Marilena Bocu - primar al orașului Lipova și Elena (Maria) Eisenberg - primar al comunei Cobia).
Această victorie nu au fost însă obținută cu ușurință. În satul
Buda, din comuna Cobia, trebuiau învinse și depășite vechile mentalități
patriarhale, puternic înrădăcinate acolo ca și în mai toate satele
românești (de ieri și de azi!?), care considerau femeia ca fiind inferioară
bărbatului și incapabilă să se preocupe cu succes de “treburile publice”
(“Să ne ducă pe noi
de nas o muiere?”).
”În satul care a ales o femee primar” – semnat H. Soreanu publicat în ziarul “Dimineața” – numărul din 3 martie 1930 (accesibil online în Digiteca Arcanum) |
“O revoluție pașnică - cum sunt, de altminteri, toate revoluțiile românești - s’a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui, a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloscki. Un moment istoric în războiul - cum zic femenistele - de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul. Depinde acum numai de ea să se mențină în situațiile cucerite sau dăruite, să dovedească că merită locul ce-l ocupă. (…) În aparență nu e lucru mare faptul că o femeie a ajuns primar de țară. E însă mai semnificativ pentru inteligența românească avidă de noutate și schimbări, decât dacă s’ar fi ales un primar femeie la București. Este semnificativ pentru că țărănimea și-a dat în vileag spiritul ei revoluționar. Dar vor ști femeile să se înalțe acolo unde o simplă lege și circumstanță fericită le-a îngăduit ascensiunea?” (articolul „O femeie primar” – semnat I. Haiot – publicat în ziarul “Cuvântul” – numărul din 28 februarie 1930)
Citește aici: Primele trei femei-primar din România
Ca să vă conving că alegerea unei femei în funcția de primar nu a fost ușor de făcut, o să vă invit să facem împreună o vizită în în “satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui”, acolo unde în primăvara anului 1930, “fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil”, a fost aleasă și investită în funcția de primar d-na Luiza Zavloschi. Vom fi însoțiți în escapada noastră interbelică de reporterul H. Soreanu al ziarului “Dimineața” și de prefectul județului Vaslui din anul 1930, “dl. Vasile Pavlov, un tânăr inimos și vrednic, mai vesel decât oricine că în județul oblăduit de dânsul se întâmplase minunea asta, așteptată cu bătăi de inimă, de sufragetele din lumea toată”:
Povestea primelor femei primar din România
Drepturile politice ale femeilor au fost stipulate, pentru prima dată în România, în Constituția din 1923. Actul normativ prevedea că ”legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub cari femeile pot avea exercițiul drepturilor politice”. Legea electorală adoptată în anul 1926 nu clarifica însă dreptul femeilor de a alege și le interzicea dreptul de a fi alese în Parlament.
În 1929 însă, prin votarea “Legii pentru organizarea administrativă”, în perioada guvernării Partidului Național Țărănesc, câteva categorii de femei (femeile care erau absolvente ale învățământului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, funcționarele de stat, județ sau comună, văduvele de război, femeile care fuseseră decorate pentru activitatea depusă în timpul războiului și cele care conduceau societăți culturale, filantropice sau de asistență) primeau dreptul de a vota și de a fi alese – doar în consiliile comunale și în cele județene.
Primele trei femei-primar din România: Luiza Zavloski (stânga), Marilena Bocu (centru) și Elena (Maria) Eisenberg (dreapta) |
Ca urmare, votul pentru consiliile locale din anul 1930 au fost primele alegeri organizate în România în care femeile au fost incluse pe listele supuse la vot. Această premieră a prilejuit dezbateri intense în toate mediile societății.
Femeile din viața domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Smaranda Brăescu – Icarul suspendat în nemărginire
Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"
Principesa Ileana - deziluzia copilei cu ochi albaștri
Citește prima parte aici: Principesa Ileana – o poveste de dragoste
Anunțul logodnei Domniței Ileana cu contele cu Alexandru „Lexel“ de Hochberg – “șarmantul conte cu alură de star de cinema” - a fost intens dezbătut în societatea românească. Mediatizarea poveștii de dragoste născută între cei doi tineri prinți a determinat pe cei mai mulți români să adopte noul cuplul princiar și să îi dorească fericire. Atelierele fotografice din București afișau în vitrine fotografii cu cei doi logodnici și instantanee ale cuplului princiar erau publicate de cele mai importante reviste ale vremii. La sfârșitul lunii februarie Principesa Ileana urma să o însoțească pe Regina Maria într-o croazieră cu iahtul către Egipt – o vizită planificată cu mult timp înainte. La Cairo urma să ajungă “cu un vapor englez” și contele de Hochberg.
Scurtele note care apar în presa vremii consemnau părăsirea intempestivă a Capitalei de către tânărul logodnic – însoțit la Gara de Nord de către șeful poliției - și confirmau bârfele care circulau deja: “Contele Hochberg, logodnicul A. S. R. Principesa Ileana, a plecat ieri, la ora 12, la Londra. În Gara de Nord a fost condus de A. S. R. Principesa Ileana, d-nii colonel Zvidenek și general Nicoleanu, prefectul poliției.” (notă din ziarul “Universul” – numărul din 19 februarie 1930)
În 20 februarie 1930, Principesa Ileana se îmbarca, alături de Regina Maria, pe vaporul “Dacia” și își începea croaziera spre Egipt.
Note din "Adevérul" -
20 februarie 1930 (stânga) |
Știrea, evitată prin grija autorităților de cele mai importante publicații românești, era confirmată însă de articolele publicate în presa mondenă europeană:
Destinul tragic al unei actrițe de comedie: Nora Piacentini
Una dintre marile vedete ale teatrului românesc din perioada interbelică a fost - fără îndoială - actrița Nora Piacentini (n. 1905 – d. 1945). Iată cum o caracteriza teatrologul F. O. Fosian în volumul "87 artiști bucureșteni": „… întruchiparea în carne și oase a celebrei vedete a desenului animat Bety Boop… În plus un farmec personal, un haz copios, o actriță care posedă la superlativ arta de a amuza spectatorii. E o apariție de ghiduș svăpăiat, de ștrengăriță, de drac împielițat… De la cocotele pe care le-a interpretat la "Teatrul Vesel" – cocotele de hilariantă realizare - până la profesoara din "Ionescu G. Maria" și de la aceasta la "Kiki" – recenta ei mare creație – Nora Piacentini a parcurs etape grele, pe care le-a învins cu succes…”.
De vorbă cu prințesa Martha Bibescu
Revolta domnițelor în alb
Clădirea teatrului de la Cișmeaua roșie |
Umilința jupâneselor a fost așadar totală. O adevărată revoltă a avut loc prin casele boierilor Filipești, Slătineni, Dudești, Golești și Samurcași în acea seară. Iar boierii nu au scăpat de gura bietelor duducuțe decât făgăduind în mod solemn că vor cere lui Vodă retragerea pitacului cu pricina. Boierii și-au uitat făgăduiala – jupânițele însă nu: “Mai multe zile la rând, vorniceasa Tarsița Filipescu, soția lui Iordache Filipescu, a cutreierat casele jupânițelor prietene și, într'o bună zi, într'o sfântă Duminică cu vreme frumoasă de credeai că e primăvară, pe podul Mogoșoaiei nu mai puteai trece de înghesuiala caretelor de Viena care plimbau duducile, de la palatul Brâncoveanului până la casele Golescului. Dar iată că, parcă la un semn, în toate britcile și săniile, duducilor au început a li se părea prea cald. Toate au scuturat de pe umeri malotelele de vopsea întunecată, care le-au căzut mototol la picioare, și au rămas toatele numai în sulupuri de alcaz alb, de se vedeau numai rochii de mătăsării albe.
Destinul unei regine: Regina Maria a României
Amintiri din “Templul Spiritului” (Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina)
"Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu”
(„Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ți fie îndeajuns. Iulia Hasdeu”)
Războiul rochiilor cu malancov
Zoe Em. Florescu |
Ella Negruzzi – prima femeie avocat din România
Fermecătoarea poveste a unei nunți de vis
Maruka Cantacuzino – iubirea gravă și definitivă a lui George Enescu
Actriţa Alice Cocea - o femeie fatală
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Voi încerca să creionez profilul unei " Miss România " din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care s...