Datini românești: tăierea moțului și ruperea turtei

Obiceiul tăiatului moțului și al ruperii turtei este un ritual adânc înrădăcinat între tradițiile poporului nostru. Practică precreștină care și-a pierdut de mult timp semnificațiile primordiale – de origine romană spun unii, geto-dacă spun alții - acest obicei a îmbrăcat o haină pseudo-religioasă, fără a avea totuși nici o legătura cu practicile creștine. Obiceiul constă în esență într-o festivitate aparte dedicată tăierii moțului, adică a unei suvițe din părul copilului, urmată de ruperea unei turte deasupra capului acestuia. Copilul este așezat după aceea pe un scaun în fața unei tăvițe pline cu obiecte. Obiectul ales de pe aceasta tavă îi va “dezvălui destinul”. Pentru a descoperii tainele acestei ceremonii, vom însoți reporterul interbelic al „Realității Ilustrate”, invitat la o astfel de sărbătoare de o familie care locuia la marginea Bucureștiului, în perioada interbelică:

Pregătit pentru ritual, copilul este așezat
 pe o doniță plină cu vin
„În viaţa omului, cele mai însemnate momente sunt: naşterea, nunta şi înmormântarea. În jurul acestor evenimente, în decursul timpului, sau alcătuit o mulţime de obiceiuri şi de credinţe. Obiceiul de-a i se tăia moţul copilului şi de a se rupe turta, la o anumită vârstă după naştere este o moştenire a timpurilor. Datina aceasta a tunderii sau a retezatului părului la copil se mai numeşte “tăierea moţului”, şi este urmată de “ruperea turtei” şi se obişnueşte a se face după naştere, la o jumătate de an, la un an sau la mai mult, atunci când copilul a început să umble, să priceapă sau să vorbească. În fiecare parte a ţării noastre acest obicei se sărbătoreşte în felul său.


TĂIEREA MOŢULUI


În Bucovina de pildă, pentru tăierea moţului se alege mai întâi o zi, care trebuie să fie ziua onomastică a copilului, a tatălui sau a mamei lui. Dacă din anumite motive nu se poate face tăierea moţului în una din aceste zile, atunci se alege o zi care trebuie să fie “slobodă”, adică într’o Luni, Joi sau Sâmbătă. Celelalte zile ale săptămânii sunt considerate ca purtătoare de nenorocire, de exemplu: Marţea este aducătoare de năpastă şi copilul căruia i se taie moţul în această zi, în toată viaţa lui va avea parte numai de năpastă. Miercurea şi Vinerea fiind zile de sec, toată viaţa lui va merge în sec. Duminică  nu este bine  a se tăia moţul, deoarece această zi este legată de biserică şi este păcat. După ce s'a hotărât ziua, în ajun părinţii copilului anunţă pe naşi să vină să taie moţul finului. În cazul că naşii nu pot veni, atunci moţul îl poate tăia şi cineva străin, iar această persoană se numeşte jumătate de naş. Părinţii copilului nu i-l pot tăia deoarece există credinţa că - în acest caz - finului, după ce se va face mare şi se va căsători, îi va arde casa.

Ruperea turtei...

Sosind naşul, ia pe fin în braţe şi îi dă unul sau doi bănuţi de argint ca să se joace, apoi îi aşează pe un pieptar pus la fereastră, în dreptul soarelui, desface două firişoare de cânepă pe care le-a adus de acasă şi aşează cânepa pe creştetul capului copilului, în aşa fel încât un capăt să atârne pe frunte iar celălalt pe ceafă şi luând o foarfecă îi taie moţul, în formă de cruce, întocmai cum face preotul la botezul copilului. Dacă s'a întâmplat ca la tăiatul moţului să fie o zi luminoasă, cu soare, se crede că copilul va avea o viaţă luminoasă şi norocoasă; dacă însă va fi o zi nouroasă, viaţa lui va fi tulbure şi plină de necazuri.

Nașul și nașa gustă din paharul cu vin
 ținut deasupra capului copilului
După ce naşii au terminat tăierea moţului, adună părul şi îl dă finului zicând: “Poftim fine, ţine părul acesta, ca să ne poţi da seama mai pe urmă de ce-i şi la ce vei voi şi dori, ca să-ţi meargă mai bine şi să ne spui ca să ştim şi noi precum nu putem noi fără fereastră şi fără sfântul soare, aşa să nu poată şi oamenii cei de cinste şi de omenie, fără de dumneata şi precum ni-i nouă dragă lumina soarelui, aşa să fii şi dumneata drag tuturor". După această urare, mama ia părul din mâna pruncului şi-l păstrează, având credinţa că cu el va putea lecui copilul său când va căpăta un beteşug şi tot cu el să-l afume când se va speria, ca să-i treacă. O altă credinţă este că copilul căruia nu i s'a păstrat părul de la tăierea moţului, va căpăta durere de cap când va fi mare.

Oare ce să aleg?
Când copilul s'a făcut mai mare, mama îi aduce părul păstrat şi-l întreabă: de la cine este părul acesta ? În cazul când va spune că părul este de la un câine sau mâţă  sau alta vietate necunoscută, este semn rău; dacă va spune că este de om, este semn că va fi deştept şi cuminte. Dacă nenorocirea face ca pruncul să moară înainte de tăierea moţului, atunci vine naşul, ia o aţişoară, măsoară moţul, apoi taie din păr în cruciş, ia părul retezat şi-l  înfăşoară cu aţişoara, scoate un cui din perete, îl pune în gaura cuiului, apoi îl bate la loc, ca să rămână acolo pentru totdeauna; aceasta o face fiind credinţa că, dacă copilul a fost cu noroc, să nu ducă norocul cu el ci să-l lase în casa părintească.


RUPEREA TURTEI

După ce s'a terminat ceremonialul tăierii moţului, urmează ruperea turtei. Acesta se face în felul următor: se ia o doniţă cu apă, în ea se pune o sticlă cu vin şi mai mulţi bani de argint. Apoi, luând copilul, îl aşează pe doniţă, naşul apucă turta cu mâna dreaptă şi naşa la fel, rupând turta drept în două, deasupra capului finişorului lor.

Parcă totuși banii...
După ce s'a terminat ruperea turtei, se scot banii din doniţă şi se pun pe o tavă împreună cu mai multe obiecte ca de exemplu: o carte, un creion, o turtă, un pahar cu vin, o floare, un mosor etc... Copilul e dus în faţa acestei tăvi, apoi e lăsat liber, ca să se vadă ce va lua din toate acestea. Dacă va lua banii, va avea mare noroc în viaţă, va deveni un om bogat; dacă va pune mână întâi pe flori îi vor place florile şi va fi iubit de oameni ca şi ele; dacă va pune mâna pe carte sau creion va ajunge om învăţat; dacă va pune mâna pe foarfecă sau pe mosor va fi semn că îi va plăcea o meserie etc.

Părinţii copilului şi cei ce i-au tuns şi i-au rupt turta, din acea zi, se numesc cumetri. În acest act al tunderii părului şi al ruperii turtei, moaşa joacă şi ea un rol însemnat, prezicând soarta copilului, după creşterea părului. Dacă perii din fruntea copilului cresc în formă de raze sau în forma de cuib, spune ea că va ajunge un om însemnat şi înţelept . Dacă părul va mai fi foarte des, copilul va ieşi un om voinic, tare, avut şi cu mult noroc. După ce s'a terminat acest ceremonial, se aşează masa pentru naşi şi pentru invitaţi, rude sau prieteni şi se încinge o petrecere cu muzică, cum ne arată şi fotografiile de faţă, sau chiar şi cu jocuri, în cinstea celui sărbătorit, care adesea se prelungeşte până la revărsatul zorilor.“

La final, o petrecere cu muzică
Cam așa se petreceau lucrurile într-o familie bucureșteană acum vreo 75 de ani. Ce e la fel și ce e diferit astăzi ? Asta poate îmi veți spune voi… 

Sursa: articolul “Datini şi credinţe la români – Moţul copilului şi ruperea turtei” – semnat George C. Dincă – publicat în “Realitatea Ilustrată” din 18 decembrie 1935 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor


9 comentarii :

  1. Foarte interesant articolul de azi! :) Prin Transilvania nu există acest obicei, cu siguranță nu în zona Cluj sau Alba. Știam de el, fără a cunoaște în amănunt semnificațiile.

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiind ardelean, nu stiam nici eu de acest obicei. Pana cand viata m-a dus pentru un timp in Bucuresti...

    RăspundețiȘtergere
  3. Si acum e la fel....nimic nu s-a schimbat!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate s-a schimbat ceva in domeniul "fitzelor" ...haine local... decoruri straine...muzica manelata...dar obiceiul se pastreaza..

    RăspundețiȘtergere
  5. Asadar un articol in tema blogului: de ieri si de azi. Te mai astept... pe aici, Maria.

    RăspundețiȘtergere
  6. Intrebare: De ce sa ii tai copilului parul fix la un an ? De ce ? Probabil voi primi un raspuns balcanic-mioritic "nu stiu maica asa se face"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eiii...n-ai citit cu atentie. scrie ca pana la 5 ani se poate taia motul. dar sa fie dupa ce implineste un an. de ce? probabil ca in trecut, mureau multi bebelusi inainte sa implineasca un an, asa ca, atingerea varstei de un an era un motiv de bucurie. de ce nu se taie motul dupa 5 ani? pentru ca se duce si copilul ala la gradinita si rad copiii de el cu motul taiat. plus ca alegerea obiectelor de pe tava, trebuie sa se faca in mod inconstient, sa aleaga ce il atrage, ori pe la 5 ani, deja stie unele lucruri.

      Ștergere